Neonaziştii Europei au motive de bucurie. În ilegalitate, înfruntând curajos opresiunea democraţiei, ascunzându-se pentru a-i dezorienta pe duşmani, sub haina social-democrată, neonaziştii români rămân consecvenţi misiunii lor istorice şi solidari cu camarazii lor din Germania, Spania şi Italia. Admirăm curajul camaradului Erbsen, adică Mazăre, în limba română, care a sfidat propaganda sionistă şi manipularea poporului de către presa aservită conspiraţiei mondiale evreieşti, defilând în uniforma gloriosului nostru Wehrmacht, alături de fiul său, un promiţător membru al trupelor Hitlerjugend, tinerii slujitori ai Fuhrerului nostru, Adolf Hitler. Îţi mulţumim, camarade Erbsen! Sieg Heil!
Cam aşa ar gândi un neonazist despre gestul făcut de primarul Constanţei, camaradul Mazăre, care se joacă de-a nazistul prin sat. Acest individ este fie incult, fie rău-intenţionat. L-am văzut la TV cum afirma că gestul de a îmbrăca şi a defila într-o uniformă de ofiţer al Wehrmacht-ului nu-i pare a fi o mare problemă. Tot aşa zicea şi un coleg de-al lui, de partid, încercând să-l apere pe neonazistul de ocazie. Liderii Partidului Social Democrat nu sunt la prima lor ieşire în public de inspiraţie neonazistă. În noiembrie 2006, „Fuhrerul“ Geoană oferea camaradului Dâncu, pe atunci ideologul partidului, într-un cadru festiv şi în aplauzele camarazilor de partid, memoriile lui Goebbels, ministrul Propagandei în Germania Nazistă. Se pare că niscaiva complexe de inferioritate şi o puternică înclinaţie spre dictatură afectează căpşoarele aşa-zişilor social-democraţi. Am scris atunci despre gestul stupid şi cretin făcut de Mircea Geoană, încercând să-i reamintesc cine a fost criminalul de război Joseph Goebbels. Îi reamintesc acum, de fapt, îi precizez lui Radu „Erbsen“ Mazăre, că nu cred că a citit vreodată o carte despre istoria celui de-al doilea război mondial, care au fost crimele de război comise de Wehrmacht. Folosesc, ca şi în urmă cu doi ani, informaţia pe care ne-o oferă, pe internet şi gratis, Wikipedia.
În timpul invaziei în Polonia, soldaţii Wehrmacht-ului au distrus până la temelie 531 de oraşe şi sate şi au comis 714 execuţii în masă. Tot în Polonia, în timpul insurecţiei din ghetoul evreiesc al Varşoviei, în 1944, Wehrmacht-ul a executat 50.000 de civili pentru a-i determina pe insurgenţi să capituleze. Pe 25-28 mai 1940, soldaţii germani au luat ostatici locuitorii satului belgian Vinkt, i-au folosit ca scuturi umane împotriva armatei belgiene şi au executat 86 dintre aceştia. În timpul Operaţiunii Barbarossa - invadarea URSS -, feldmareşalul Keitel a emis un decret prin care orice civil sovietic ce ar fi ofensat sau s-ar fi opus, în orice fel, armatei germane urma să fie dus în faţa unui ofiţer al Wehrmacht-ului, care avea dreptul să dispună împuşcarea acestuia, pe loc şi fără judecată. Wehrmacht-ul a comis crime de război şi împotriva soldaţilor şi ofiţerilor armatelor inamice, căzuţi prizonieri. În Polonia au fost executaţi aproximativ 1.000 de prizonieri de război, în lagărele de la Sladow, Ciepielow, Zambrow. În Africa de Vest au fost executaţi 1.500 de soldaţi francezi, negri pe care propaganda nazistă îi prezenta ca fiind nişte sălbatici africani. Pe frontul din Grecia, după capitularea Italiei, soldaţii Wehrmacht-ului au masacrat o întreagă unitate militară italiană, Divizia a 33-a Acqui, crimă cunoscută sub numele de „Masacrul de la Cefalonia“.
Trupele Wehrmacht-ului au comis numeroase masacre împotriva civililor, ca represalii în urma acţiunilor mişcărilor Rezistenţei antinaziste din ţările ocupate. În Iugoslavia şi Grecia au fost comise masacrele de la Kondomari, Distomo, Kommeno, Kalavryta şi Kandanos, în cadrul operaţiunilor militare împotriva partizanilor. În URSS, partizanii comunişti şi evrei capturaţi au fost ucişi prin folosirea lor pentru deminarea, prin detonare, a câmpurilor de mine. În Europa de Vest, aproximativ 30.000 de ostatici luaţi din rândul civililor au fost executaţi ca represalii. La toate aceste crime, putem adăuga şi violurile comise de soldaţii germani asupra a sute de mii de femei din ţările atacate şi ocupate de Wehrmacht. Din perspectiva acestor date care mărturisesc pe cât de sec, pe atât de cutremurător despre crimele comise de Wehrmacht, gestul lui Radu Mazăre de a defila împreună cu fiul său îmbrăcaţi în uniforme ale Wehrmacht-ului, în cadrul unui eveniment public, poate fi considerat o infracţiune. Memoria milioanelor de morţi, copii, bătrâni, bărbaţi şi femei victime ale crimelor de război comise de Germania nazistă prin intermediul Wehrmacht-ului, Waffen SS-ului, Gestapoului, SA-ului şi administraţiei NSDAP ne obligă să ne îndeplinim datoria de onoare de a fi alături de cei care au sesizat şi au cerut procurorului general al României să aplice legea în cazul faptei comise de Radu Mazăre, primarul PSD al oraşului Constanţa.
Sursa: Gazeta de Sud
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu